Ce conteaza daca am simtit? Tot acolo am ajuns. Tot bucatele de "eu". Bucatele care au ramas dupa "el". Bucatele pe care am incercat sa le potrivesc cumva ca se le lipesc la loc. Toate astea ca sa pot sa zic "sunt bine. sunt intreaga". E singura minciuna buna pe care am zis-o vreodata. Singura minciuna pe care as putea sa o cred chiar si eu. Asta pana imi aduc aminte. Atunci tot castelul meu de nisip si sare si amagiri va cadea din nou, dar doar pentru a fi reconstruit. Si cu adevarul cum ramane? Cu bucatele din "eu" ce fac? Pentru ca oricat as incerca sa le pun la loc, ele pur si simplu nu mai au un loc...
marți, 20 iulie 2010
marți, 18 mai 2010
vineri, 19 martie 2010
Here we meet again. Hello.
Publicat de Ada la 12:58 0 comentarii
luni, 15 martie 2010
Guess who's back in town!
Iuhuu!!
That's kinda' all for now folks. When I come back, I'll tell you all about the amazing guys from LesEB!
Publicat de Ada la 10:21 0 comentarii
duminică, 20 decembrie 2009
Nesuferitele zile de luni - Arnon Grunberg
Mie mi s-a parut "semi seaca, semi geniala".Ma asteptam la ceva mult mai dramatic de la tanarul Arnon care frecventeaza prostituate si vrea sa incerce toate cocktail-urile din lume. Dar nu, el doar isi povesteste, detasat, singuratatea. Demn de urmarit decaderea lui totusi, pentru ca taman cand nu te-ai astepta, el se afunda si mai tare in mizerie, de oricare.
Publicat de Ada la 13:40 0 comentarii
Etichete: carti
duminică, 13 decembrie 2009
Credeam ca imi promiteai ca o sa ma ajuti sa zbor. Ar fi trebuit sa stii cat de mult imi doresc asta. Sa pot sa imi largesc aripile primite cadou si sa ma inalt usor in sus, cat de sus posibil. Sa iau in brate un norisor pufos si sa vad lumea odata cu el. Sa se transforme in ploaie si sa privesc de sus cum lumea este curatata. Sa ma invalui in razele lunii noaptea si ea sa imi spuna cat de mult se iubesc pamantenii. Sa imi vorbeasca despre toate poeziile pe care oamenii le scriu dar pe care sunt prea fricosi sa le citeasca. Sa imi vorbeasca despre toate noptile nedormite ale fiecarui om, nopti dedicate iubirii si viselor si lacrimilor. Sa ma duc dupa inspre soare, ca sa imi povesteasca si el cum lumina lui da o alta turnura problemelor si cum dimineata ii surprinde pe indragostiti imbratisati. Sa ma duc dupa si mai sus, unde e mereu liniste, unde sa fiu numai cu gandurile mele. Sa cobor dupa un timp inapoi pe pamant, ca sa le povestesc tuturor ce frumos e acolo de unde am venit, sa ii invat ca iubirea le-ar da ocazia si lor sa vada ce am vazut eu...
Publicat de Ada la 10:49 0 comentarii
miercuri, 9 decembrie 2009
Si-ar fi dorit ca el sa poata sa-i citeasca luna din priviri si sa ii prinda stele in par. Sa o dezmierde si cu o voce senina sa o intrebe "Cafea?". Si-ar fi dorit macar o imbratisare pe zi, sa o faca mai fericita. Il credea prea ocupat sau prea ancorat in propriile lui probleme ca sa ii pese ce se intampla cu ei. Gresea atat de mult... El ar fi iubit-o cu tot sufletul daca nu i-ar fi fost frica ca ea sa nu se agate prea mult de el. Stia ca intr-o zi el nu va mai fi si ideea ca ii era ei un drog il ingrozea. Nu putea sa o invete sa traiasca fara el, dar nici nu ii putea permite sa devina dependenta de existenta lui. Prea tarziu, totusi. Ea a stiut din prima clipa ca fara el nu ar mai fi respirat niciodata...
Publicat de Ada la 08:59 0 comentarii