Credeam ca imi promiteai ca o sa ma ajuti sa zbor. Ar fi trebuit sa stii cat de mult imi doresc asta. Sa pot sa imi largesc aripile primite cadou si sa ma inalt usor in sus, cat de sus posibil. Sa iau in brate un norisor pufos si sa vad lumea odata cu el. Sa se transforme in ploaie si sa privesc de sus cum lumea este curatata. Sa ma invalui in razele lunii noaptea si ea sa imi spuna cat de mult se iubesc pamantenii. Sa imi vorbeasca despre toate poeziile pe care oamenii le scriu dar pe care sunt prea fricosi sa le citeasca. Sa imi vorbeasca despre toate noptile nedormite ale fiecarui om, nopti dedicate iubirii si viselor si lacrimilor. Sa ma duc dupa inspre soare, ca sa imi povesteasca si el cum lumina lui da o alta turnura problemelor si cum dimineata ii surprinde pe indragostiti imbratisati. Sa ma duc dupa si mai sus, unde e mereu liniste, unde sa fiu numai cu gandurile mele. Sa cobor dupa un timp inapoi pe pamant, ca sa le povestesc tuturor ce frumos e acolo de unde am venit, sa ii invat ca iubirea le-ar da ocazia si lor sa vada ce am vazut eu...