Si-ar fi dorit ca el sa poata sa-i citeasca luna din priviri si sa ii prinda stele in par. Sa o dezmierde si cu o voce senina sa o intrebe "Cafea?". Si-ar fi dorit macar o imbratisare pe zi, sa o faca mai fericita. Il credea prea ocupat sau prea ancorat in propriile lui probleme ca sa ii pese ce se intampla cu ei. Gresea atat de mult... El ar fi iubit-o cu tot sufletul daca nu i-ar fi fost frica ca ea sa nu se agate prea mult de el. Stia ca intr-o zi el nu va mai fi si ideea ca ii era ei un drog il ingrozea. Nu putea sa o invete sa traiasca fara el, dar nici nu ii putea permite sa devina dependenta de existenta lui. Prea tarziu, totusi. Ea a stiut din prima clipa ca fara el nu ar mai fi respirat niciodata...